Frenologia, ”ştiinţa” craniului, a fost utilizată pentru alegerea nevestei perfecte. ”Pentru a găsi o soţie bună, trebuie să verifici dacă are un cap bun”

În timpul secolului XIX, popularul muzician Florodora a declarat: ,,Trebuie să-ţi alegi soţia cu atenţie frenologică. Pe învelişul de sub boneta sa este scris viitorul tău”.

Astăzi, ideea bărbaţilor care se baza pe criteriul ,,ce se află sub boneta sa”  atunci când îşi alegeau soţia viza dimensiunea craniului, însă pare destul de ridicol. Acum 150 de ani, Florodora oferea viitorilor soţi sfaturi întemeiate. Atunci lumea se afla într-o criză a frenologiei, iar ,,ştiinţa” frenologiei (ce susţinea că cea mai bună metodă prin care puteai înţelege caracterul unei persoane era prin forma capului său) era la mare căutare în acel moment.

• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga
• Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Închisorile coloniale erau construite pe principii frenologice, chiar şi regina Victoria le-a cerut frenologilor să inspecteze craniul copiilor săi. 

Bazele frenologiei au fost puse de fizicianul Franz Joseph Gail (1758-1828). Potrivit acestuia, creierul era alcătuit din mai multe organe, fiecare fiind conectat către o capacitate precum bunăvoinţa sau distructivitatea. O frunte proeminentă reprezenta organul ,,perceptiv”  ce ar putea indica un nivel ridicat al intelectului, în timp ce o denivelare a capului era un semn al gradului ridicat al mortalităţii.

Societăţile frenologice s-au extins din New York până în Calcutta, publicul fiind numeros la prelegerile despre ştiinţa craniului.  Aceşti oameni credeau că frenologia va transforma lumea într-un loc mai bun.

Cum era utilizată frenologia

Găsirea soţiei perfecte

Pentru burlacii victorieni, alegerea unei soţii era o sarcină complicată. Alegerea unei soţii bune care să poată creşte copii, să aibă grijă de casă şi de soţul ei a fost influenţată de factorii propuşi de fronologie. În lucrarea publicată de Coombe, acesta explica trăsăturile unei soţii perfecte: ,,Prima trăsătură a unei soţii perfecte este ca aceasta să aibă un cap bun”.

În frenologie, două organe erau importante: ,,filoprogenitivitatea” ce produce afecţiunea pentru copii, ce asigură că viitoarea soţie va fi o mamă bună şi ,,amativitatea,” care ar fi controlat dorinţa sexuală. Un craniu prea mic ar putea strica noaptea nunţii. Un craniu prea mare ar fi crescut riscul certurilor între soţi.

Într-o societate în care sexualitatea femeilor ar fi trebui să fie regulată, manualele de frenologie despre mariaj s-au dovedit a fi foarte populare.

Reabilitarea criminalilor 

În fiecare săptămână, un frenolog ţinea discursuri în faţa femeilor din închisoarea din New York. Matronul Farnham a decis că Biblia nu îi ajută pe deţinuţi. Acesta a început să le citească din cartea despre meritele frenologiei , ,,Constituţia omului” a lui George Combe. Rapid, practica s-a răspândit în Europa şi în Australia. 

Multe persoane au început să considere pedepsele corporale ineficiente, pedeapsa capitală fiind înlocuită cu reformarea. Noile închisori au devenit indicatorii unei societăţi moderne şi civilizate. 

Din perspectiva frenologică, criminalii erau diferiţi de restul populaţiei. Farnham afirma că există un organ imens deasuprea urechii numit ,,strângător” ce creşte dorinţa de a fura. Fapt problematic atunci când era combinat cu un cucui din jurul zonei asociate ,,conştiinţei”. Gardianul considera că deţinuţii vor înţelege cum funcţionează creierul lor şi vor încerca să-l controleze.

Educarea celor ,,slab-mintalii”

Prima şcoală frenologică a fost construită în Calcutta în 1825 de către George Murray Paterson. Acesta era obsedat de maleabilitatea creierului şi credea că educaţia poate schimba organizarea fizică a creirului.

În fiecare dimineaţă, copiilor bengalezi li se măsura craniul cu o un şubler. După şase luni, Paterson a descoperit că zona capului asociată cu intelectul (partea frontală)  s-a mărit. Fapt ce a susţinut credinţele rasiste despre indieni ca fiind degeneraţi şi slabi.

Campanii pentru abolirea sclavismului

Charles Caldwell a fost un proprietar de sclavi şi frenolog. Frenologia a căpătat amploare în Statele Unite ale Americii, în secolul XIX, în mare parte printre patronii plantaţiilor. Craniile sclavilor morţi erau vândute în general colecţionarilor frenologi.

Caldwell, un fizician din Kentucky, a ajutat la creşterea popularităţii frenologiei în zona sudică. În 1820, acesta a călătorit în New Orleands pentru a ţine discursuri publice. Conform fizicianului, africanii aveau organul intelectual mai mic. În ciuda abolirilor, aceştia au acceptat frenologia deoarece credeau că îi va ajuta. Conform acestora, craniul africanilor  s-a îmbunătăţit după ce au primit o educaţie adecvată.

Începerea unei revoluţii

Gustav von Struve, editor al revistei frenologice Zeitschrift fur Phrenologie, a publicat în Heidelberg, Germania. În anul 1840, Struve a creat o legătură între frenologie şi campania sa politică. Acesta dorea să aducă democraţia în Europa. 

În anul 1848, în Europa au avut loc nenumărate revoluţii. Pentru Gustav von Struve, noua ştiinţă mentală îi punea pe toţi oamenii bărbaţi şi femei, bogaţi şi sărăci sub aceleaşi legi ale naturii.

Divertisment pentru mase 

Peste şase milioane de oameni au vizitat Marea Expoziţiedin parcul Hyde în 1851. Palatul de Cristal deţinea toate triumfurile victoriene. Persoanele interesate de această ştiinţă puteau observa o serie de busturi. Acestea erau opera de artă a unui artizan numit Wiliam Bally. 

Colecţia conţinea exponate pentru fiecare vizitator de la busturile pictorilor ale poeţilor şi ale filozofilor grec.

Expoziţii precum aceasta au transformat frenologia într-o mişcare politică şi socială.

Sursa: History Extra

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: